Archive for the month “Ianuarie, 2014”

Spicuiri din vietile Sfintilor- 15 ianuarie

1489191_203110979893749_1558677337_nIn 15 ianuarie l-am prăznuit pe Sfântul Pavel Tebeul(227-341)din Egipt,cunoscut ca cel dintâi pusnic al creştinătăţii.
Când Sfântul părintele nostru Antonie cel Mare(250-355)întemeitorul vieţii monahiceşti, credea că este cel mai bătrân şi mai mai desăvărşit călugăr din vremea sa,îngerul Domnului i s-a arătat ducându-l în adâncul pustiului şi acolo l-a găsit pe Pavel, mult mai bătrân şi mai desăvârşit.
Sfântul Pavel avea 114 ani şi a trăit în pustie 93 de ani, fără ca să fie văzut şi fărăsă vadă pe cineva.În anul 251,în timpul persecuţiei lui Deciu, pe când avea 24 de ani, a fost pârât de către un cumnat al său(care î-i râvnea partea de avere)guvernatorului Egiptului că este creştin.Pentru a scăpa de bătăi şi torturi a fugit în pustiu.Acolo însă a suferit martiriul pusniciei pentru tot restul vieţii.Foame, sete, frig,lovituri de la demonii întristării şi ai disperării,atatacurile fiarelor, ale şerpilor.Pe toate le a răbdat prin credinţa şi iubirea lui Dumnezeu,hrănindu-se cu neâncetată rugăciune.După zeci de ani de suferinţe cumplite,Dumnezeu î-i trimitea un înger, care î-i aducea Sfânta Împărtăşanie.
Sfântul Antonie a rămas adânc uimit de modul de viaţă al Sfântului Pavel
şi marturisit ucenicilor:,,Vai mie că sunt călugăr(creştin) numai cu numele,dar acum am văzut pe adevăratul călugăr-creştin.În el l-am văzut pe Ilie Proorocul şi pe Ioan Botezătorul,căci fiarele lui i se supun iar îngerii lui Dumnezeu î-i slujesc”. Când sfântul Antonie a mers să-l vadă a doua oară,l-a găsit îngenuncheat în rugăciune, iar sufletul său sburase spre cer.Doi lei au venit şi i-au săpat groapa,iar marele Antonie cu jutorul lor l-a îngropat.O parte din sfintele sale moaşte se află astăzi la Roma.
Tot in 15 ianuarie l-am prăznuit pe sfântul Ioan Colibaşul.
Acesta a trăit în sec. al V-lea şi a fost fiul unui mare demnitar roman, generalul Eutropiu.Tânărul Ioan s-a alipit de un monah şi a fugit la mânăstire,defâimând bogăţia şi înaltul statut social pe care î-l avea.
După ce a sihăstrit o vreme s-a întors la casa păinţilor săi ca un necunoscut.Şi-a făcut o colibă(de unde numele Colibaşul) în faţa palatului părinţilor săi unde petrecea în post şi în rugăciune.Când şi-a dat sufletul Domnului, a fost recunoscut de părinţi şi rude după inule însemne şi după o evangelie argintată, pe care aceştia i-o dărui-se în copilărie şi pe care le o păstra-se cu evlavie toată viaţa.Astfel tânărul prinţ Ioan a arătat că iubirea lui Hristos, este mai dulce decât dulceţile oferite în această lume de o viaţă bogată, iar cinstea de a fi ucenic al lui Hristos,este mai mare decît orice demnitate omenească.

Pace si bucurie!

Anunțuri

Post Navigation