Spicuiri din vietile Sfintilor- 15 ianuarie

1489191_203110979893749_1558677337_nIn 15 ianuarie l-am prăznuit pe Sfântul Pavel Tebeul(227-341)din Egipt,cunoscut ca cel dintâi pusnic al creştinătăţii.
Când Sfântul părintele nostru Antonie cel Mare(250-355)întemeitorul vieţii monahiceşti, credea că este cel mai bătrân şi mai mai desăvărşit călugăr din vremea sa,îngerul Domnului i s-a arătat ducându-l în adâncul pustiului şi acolo l-a găsit pe Pavel, mult mai bătrân şi mai desăvârşit.
Sfântul Pavel avea 114 ani şi a trăit în pustie 93 de ani, fără ca să fie văzut şi fărăsă vadă pe cineva.În anul 251,în timpul persecuţiei lui Deciu, pe când avea 24 de ani, a fost pârât de către un cumnat al său(care î-i râvnea partea de avere)guvernatorului Egiptului că este creştin.Pentru a scăpa de bătăi şi torturi a fugit în pustiu.Acolo însă a suferit martiriul pusniciei pentru tot restul vieţii.Foame, sete, frig,lovituri de la demonii întristării şi ai disperării,atatacurile fiarelor, ale şerpilor.Pe toate le a răbdat prin credinţa şi iubirea lui Dumnezeu,hrănindu-se cu neâncetată rugăciune.După zeci de ani de suferinţe cumplite,Dumnezeu î-i trimitea un înger, care î-i aducea Sfânta Împărtăşanie.
Sfântul Antonie a rămas adânc uimit de modul de viaţă al Sfântului Pavel
şi marturisit ucenicilor:,,Vai mie că sunt călugăr(creştin) numai cu numele,dar acum am văzut pe adevăratul călugăr-creştin.În el l-am văzut pe Ilie Proorocul şi pe Ioan Botezătorul,căci fiarele lui i se supun iar îngerii lui Dumnezeu î-i slujesc”. Când sfântul Antonie a mers să-l vadă a doua oară,l-a găsit îngenuncheat în rugăciune, iar sufletul său sburase spre cer.Doi lei au venit şi i-au săpat groapa,iar marele Antonie cu jutorul lor l-a îngropat.O parte din sfintele sale moaşte se află astăzi la Roma.
Tot in 15 ianuarie l-am prăznuit pe sfântul Ioan Colibaşul.
Acesta a trăit în sec. al V-lea şi a fost fiul unui mare demnitar roman, generalul Eutropiu.Tânărul Ioan s-a alipit de un monah şi a fugit la mânăstire,defâimând bogăţia şi înaltul statut social pe care î-l avea.
După ce a sihăstrit o vreme s-a întors la casa păinţilor săi ca un necunoscut.Şi-a făcut o colibă(de unde numele Colibaşul) în faţa palatului părinţilor săi unde petrecea în post şi în rugăciune.Când şi-a dat sufletul Domnului, a fost recunoscut de părinţi şi rude după inule însemne şi după o evangelie argintată, pe care aceştia i-o dărui-se în copilărie şi pe care le o păstra-se cu evlavie toată viaţa.Astfel tânărul prinţ Ioan a arătat că iubirea lui Hristos, este mai dulce decât dulceţile oferite în această lume de o viaţă bogată, iar cinstea de a fi ucenic al lui Hristos,este mai mare decît orice demnitate omenească.

Pace si bucurie!

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: